Strigătul de la miezul nopții!

                                            Matei 25:1-13

            „Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întâmpinarea mirelui.

            Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci înțelepte.

        Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit.

            La miezul nopții, s-a auzit o strigare: «Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare! »

            Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.

         Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: «Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele. »

            Cele înțelepte le-au răspuns: «Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă. »

            Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa.

   Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne! »

            Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun, că nu vă cunosc! » Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

          În capitolul acesta din Scriptură, Domnul Isus Cristos vorbește în pilde despre trei probleme foarte importante în cunoașterea vremurilor și așteptarea revenirii Sale în glorie, ca Mire.

          De ce vorbește Domnul în pilde? Răspunsul îl dă tot El în textul din Luca 8:10 unde spune: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca «măcar că văd, să nu vadă, și măcar că aud, să nu înțeleagă. “

         Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu se adresează în mod special creștinilor. El vorbește ca un Tată copiilor Săi, învățându-i să trăiască frumos, la vedere, ca în timpul zilei, să nu facă nimic în ascuns, la întuneric, să facă faptele bune ale credinței și să aștepte împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu.

         În Pilda celor zece fecioare, Domnul Dumnezeu îi învață pe credincioși să aștepte Mirele în veghere, să aibă întotdeauna untdelemnul: credința, cuvântul și Duhul active, aprinse, vii în inimă, să adune mereu Cuvântul sfânt în vas, să împlinească fapte vrednice de credință și să caute sfințirea, să crească tot mai mult în credință rămânând neîncetat sub călăuzirea Duhului sfânt.

            În curând se va auzi strigarea: „Vine Mirele!”, și oricine nu va fi găsit în ascultare de Dumnezeu, eliberat de tot ce este firesc, pământesc și în veghere va rămâne înafara Împărăției Sale, ca și cele cinci fecioare nechibzuite din pildă.

            Mântuirea este „talantul” pe care l-am primit fiecare de la Dumnezeu Tatăl prin jertfa Fiului și este strâns legată de credința sinceră, neprefăcută și binefacerea față de aproapele.

          Iar pregătirea pentru întâlnirea cu Mirele este personală: vegherea, nădejdea sau credința în Domnul, nu poate fi împrumutată de la părinți sau de la cei apropiați, întocmai ca și în cazul fecioarelor nechibzuite, care nu au putut să împrumute untdelemn de la cele înțelepte. Când s-a anunțat venirea mirelui, au alergat să-și cumpere untdelemn, dar a fost prea târziu și nu au mai putut să intre în sala de nuntire, pentru că ușa s-a închis. De aceea Domnul Isus Cristos spune: Vegheați, în vederea întâlnirii cu Mirele!

          Începând cu versetul 14 Domnul evidențiază într-o altă pildă nevoia de a fi vegheator, arătând faptul că un credincios, indiferent ce loc ocupă în Biserică, trebuie să chivernisească cu înțelepciune darul primit și să-l pună în negoț „fiecare după puterea care i-a fost dată”, astfel ca Stăpânul să fie onorat, cinstit, glorificat prin lucrarea fiecăruia.

            Lucrul acesta înseamnă că dacă ești credincios și nu ai o slujbă specială în Biserică (de predicare a cuvântului, de conducere, etc…), totuși trebuie să participi activ la acțiunile Bisericii, iar când stai și asculți predicile să fii activ rostind amin și aleluia atunci când este cazul și de asemenea să te rogi împreună cu tot poporul.

            Și oricare ar fi darul primit pentru slujire, important este să-l folosim cu toată puterea noastră, spre zidire, mângâiere, încurajare, pentru frați și spre slava lui Dumnezeu.

          Când vom sta înaintea Marelui Judecător, nici unul dintre noi nu va putea spune: Eu nu am un dar special, așa că pot să stau undeva retras. Fiecare credincios trebuie să lucreze cu râvnă „după puterea lui”. Domnul Isus Cristos nu va fi mulţumit dacă cineva va fi leneş şi nu va face tot ce poate pentru a înmulţi „bunurile” Stăpânului.

Versetele 24-26: „Cel ce nu primise decât un talant, a venit și el, și a zis: «Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, și strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă, și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pământ; iată-ți ce este al tău! » Stăpânul său i-a răspuns: «Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat, și că strâng de unde n-am vânturat;”

          Când stai doar ca „spectator” în Biserică sau ca un „iubit ascultător”, te asemeni cu robul cel „viclean și leneș” din Pilda Domnului Isus. Nici unul dintre noi nu dorim să facem parte din această categorie pe care Mântuitorul o va respinge la judecata finală.

            În Pilda Judecății viitoare, Domnul face o strigare la trezire spirituală și ne arată cum va pune la probă pe toţi creștinii, la venirea Fiului omului şi va despărți pe cei buni (oile) de cei răi (caprele).

            Dacă fiecare dintre noi ne cercetăm inimile, vom recunoaşte că dacă suntem în stare să facem numai lucrurile mici, tendinţa va fi să lenevim și să nu le facem nici pe acelea. Dar să nu uităm faptul că Domnul Isus va răsplăti pe robii care pun în negoț chiar și puținul pe care l-au primit și fac toate lucrurile cu zel și cu îndemânare de la Duhul Sfânt.

            Ultima pildă din capitolul 25 se referă la judecata faptelor și a credinței manifestate din cele adunate în inimă.

         Mesajul central al acestor trei pilde din capitolul 25, este chemarea la o trăire a credinței echilibrate, slujind fiecare după darul primit, adunând în „vasul” inimii: sfințire, iubire de Dumnezeu și dragoste față de frați, în vederea întâlnirii cu Mirele care este gata să vină. „Întunericul” este mare, miezul „nopții” de păcat se apropie, iar strigarea: „Vine Mirele este iminentă.”

            Tocmai de aceea, versetul 13 este foarte clar pentru toți cei ce așteaptă făgăduința Domnului Isus: „Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”